Apatie

de Teodor Munteanu

Să scoatem iarăși cartea de citire

Să-l învățăm pe A dar și pe B

Caci lumea a uitat ce-nseamnă artă

Se mai citește doar un SMS.

Poeții sunt in semihibernare,

Bocancii-s înfundați demult în glod.

Trăim abscons acum că nu-s parale,

Poetul nu-i citit de-al său norod.

Apatică e lumea-n aste vremuri,

Nu poți zâmbi când frigideru-i gol.

Când te târăști pe burtă-n traiul acru

De mult ai încetat să mai fii om.

Sunt o legumă-n propria mea țară

Eu sunt românul fără nici un haz.

Nu am nici o părere despre nimeni

Căci totul e acum un mare vax.

Nu am păreri și nici o pasiune

Sunt o reptilă-n târâitul ei,

Sunt buimăcit de soarta de omidă

Abia respir căci anii-s foarte grei.

Mai port în mine flacăra speranței

Că într-o zi vom fi mai receptivi

La tot ce e frumos în lumea asta

Și că vor prinde glas și bieții mimi.